E-E-A-T: ce este, de unde vine și cum evaluezi un site după ghidurile Google

E-E-A-T este abrevierea de la Experience, Expertise, Authoritativeness și Trustworthiness (în ghiduri: Trust), adică experiență, expertiză, autoritate și încredere: trăsăturile după care evaluatorii Google verifică dacă un site și autorul lui sunt de crezut. Noțiunea vine din ghidurile Google pentru evaluatorii calității căutării (Search Quality Rater Guidelines), iar litera „E” de la experiență a adăugat-o Google în decembrie 2022. Google scrie că E-E-A-T în sine nu este un factor de clasare concret, dar că sistemele lui caută un set de semnale care indică un conținut cu E-E-A-T bun și îi dau o pondere și mai mare în temele despre sănătate, bani și siguranță. În practică, site-ul trebuie să arate cine răspunde de el, de unde știe autorul ce scrie și de ce i se poate da crezare.

Ce înseamnă literele din E-E-A-T?

Fiecare literă este o întrebare pe care evaluatorul o pune despre site și despre creatorul lui, iar primele trei ajută să răspunzi la a patra, cea despre încredere. Ghidurile numesc creator al conținutului persoana sau firma care a pregătit materialul de pe pagină (p. 10). Definițiile și exemplele din tabel provin din secțiunea 3.4 a ghidurilor (p. 26).

Încrederea este cea mai importantă, pentru că un site care nu merită încredere are E-E-A-T scăzut, indiferent de experiența și de expertiza autorului. Ghidurile dau exemplul unei fraude financiare: autorul ei poate fi un expert cu experiență în fraude, iar site-ul rămâne totuși nefiabil (p. 27). În documentația despre conținutul util, Google adaugă că un conținut nu trebuie să arate toate cele patru trăsături: unul este util datorită experienței autorului, altul datorită expertizei lui (Google Search Central). Versiunea poloneză a acestei documentații traduce abrevierea ca „doświadczenie, wiedza, wiarygodność, zaufanie” (experiență, cunoștințe, credibilitate, încredere).

Evaluatorul trage concluzii despre E-E-A-T din cel puțin una dintre trei surse: din ce spune site-ul despre sine, din ce spun alții despre el și din ce se vede în conținutul însuși (p. 27):

• Ce spune site-ul despre sine. Punctul de plecare este pagina „Despre noi” sau profilul autorului.
• Ce spun alții. Contează opiniile independente, articolele, mențiunile din presă și alte surse de încredere despre site sau despre autor.
• Ce se vede pe site. La unele site-uri expertiza autorului se vede chiar în conținut, într-un film sau în comentarii.

Ghidurile avertizează asupra conflictului de interese. Opiniile despre un produs scrise de oameni care l-au cumpărat și își descriu experiența sunt valoroase, iar „recenziile” producătorului sau ale unui influencer plătit mai puțin (p. 27).

De unde vine E-E-A-T?

E-E-A-T s-a format din E-A-T de mai înainte, la care Google a adăugat experiența pe 15 decembrie 2022. Până atunci, ghidurile descriau informațiile de calitate înaltă ca pe un conținut care arată expertiză, autoritate și încredere în temă, pe scurt E-A-T. Așa a descris lucrurile Danny Sullivan de la Google în octombrie 2021 (Google, 19.10.2021). În decembrie 2022, Google a anunțat că abrevierii i se adaugă „E” de la Experience (Google Search Central, 15.12.2022).

Google a explicat schimbarea prin aceea că, la o parte dintre teme, cel mai util este conținutul scris de cineva care a trăit sau a verificat el însuși ceva. Exemplul din anunț: când completezi declarația fiscală, vrei conținut de la un contabil, iar când alegi un program pentru calculul impozitului, poate fi mai utilă o discuție pe un forum între oameni care au folosit programe diferite. În același text, Google amintește că ghidurile servesc evaluatorilor la verificarea sistemelor de clasare și nu influențează direct clasarea.

De atunci, ghidurile s-au schimbat de câteva ori, iar Google rezumă schimbările din ultimii doi ani în jurnalul de modificări de pe ultima pagină a fișierului. Jurnalul enumeră patru versiuni (p. 182):

• Noiembrie 2023. O scară mai simplă pentru evaluarea felului în care un rezultat răspunde la interogare și exemple noi de pe platforme populare, forumuri și filme.
• Februarie 2024. Trăsături actualizate ale paginilor care nu merită încredere și exemple noi pentru ele.
• Ianuarie 2025. Descrierile notei celei mai mici și ale notei mici, aliniate la politicile Google privind spamul, cu exemple noi.
• Septembrie 2025. Definiții noi pentru YMYL și exemple suplimentare. Search Engine Land a descris că printre exemplele noi se află răspunsurile AI Overview, adică rezumatele AI de deasupra rezultatelor Google, iar Google i-a transmis redacției că este o actualizare minoră, care nu schimbă regulile de evaluare (Search Engine Land, 11.09.2025). Documentația poloneză a Google numește AI Overview „przeglądami od AI”.

Cel târziu pe 1 octombrie 2026, regula despre autorii inventați a ajuns și în documentația pentru proprietarii de site-uri. Documentația despre conținutul util numește acum fabricarea de profiluri ale creatorilor o formă de înșelăciune. Search Engine Journal a comparat o copie a paginii din 8 iunie 2026, în care acest paragraf nu exista, cu versiunea din 1 octombrie, în care apare (Search Engine Journal, 2.10.2026).

Este E-E-A-T un factor de clasare?

Nu în sensul unei singure valori pe care Google o măsoară și o adaugă la scorul paginii. Google scrie direct în versiunea poloneză a documentației (traducerea mea): „E-E-A-T nu este un factor de clasare concret, dar merită folosit un set de factori care permit identificarea conținutului conform cu E-E-A-T”. În același paragraf, Google arată că sistemele lui dau o pondere și mai mare conținutului conform cu E-E-A-T în temele YMYL, despre care scriu mai jos (Google Search Central, actualizare din 8 octombrie 2026).

Google vorbește la fel din 2019. În raportul despre combaterea dezinformării din februarie 2019, a scris că sistemul lui de clasare nu recunoaște intenția sau adevărul unui conținut, dar trebuie să recunoască paginile cu semne clare de expertiză, autoritate și credibilitate, iar în temele YMYL dă acestor factori o pondere mai mare (Google: How Google Fights Disinformation, februarie 2019, p. 12-13). Drept cel mai cunoscut semnal de autoritate, același document indică PageRank, adică evaluarea paginilor pe baza linkurilor. În octombrie 2019, Danny Sullivan de la Google a răspuns direct la această întrebare:

Semnalul nu este simpla semnătură a unui expert sub text. În ianuarie 2024, Danny Sullivan, care scrie ca Google SearchLiaison, a explicat că adăugarea semnăturii autorului nu urcă pozițiile, iar Google nu consideră pe cineva expert pentru că își scrie singur asta la semnătură (X, 8.01.2024). O lună mai târziu a adăugat că Google nu verifică dacă autorul este expert, pentru că oricine se poate declara expert (X, 7.02.2024). Semnătura autorului o scriu deci pentru cititor, nu pentru algoritm.

Google dă exemple de semnale care aproximează E-E-A-T, dar nu dezvăluie cum le combină. Pe pagina despre cum stabilește căutarea clasarea, Google dă ca exemplu de factor de calitate „prezența linkurilor sau a trimiterilor pe alte pagini populare” (traducerea mea din versiunea poloneză, Google: Jak wyszukiwarka Google określa ranking wyników). Google nu publică lista completă a semnalelor, ponderile lor sau vreun „scor E-E-A-T”, așa că proprietarul unui site nu are un număr pe care l-ar putea ridica printr-o singură schimbare. Se poate verifica însă dacă site-ul oferă omului dovezile pe care le caută evaluatorii, iar asta fac în audituri. Google însuși recomandă asta: potrivit documentației, ghidurile permit să evaluezi singur conținutul din perspectiva E-E-A-T și să-l aliniezi la semnalele folosite de sistemele lui.

Cine sunt evaluatorii calității și ce fac evaluările lor?

Evaluatorii calității (search quality raters) sunt persoane din afara Google care evaluează exemple de rezultate ale căutării după ghiduri publicate. În prezentarea din noiembrie 2023, Google spunea că sunt aprox. 16.000, vorbesc peste 80 de limbi și reprezintă utilizatori din țările lor (Google: Search Quality Rater Guidelines: An Overview, noiembrie 2023, p. 15 și 18). Documentația poloneză a Google îi numește „testerami jakości wyszukiwarki” (testeri ai calității căutării). Ei evaluează două lucruri: calitatea paginii (Page Quality), pe o scară de la cea mai mică la cea mai mare, și cât de bine răspunde rezultatul la interogare (Needs Met).

Evaluarea unui evaluator nu mută o pagină anume în rezultate. Ghidurile scriu (traducerea mea): „Nicio evaluare singulară nu poate influența direct cum apare o pagină, un site sau un rezultat în Google Search și nu le poate muta în sus sau în jos” (p. 6). Evaluările măsoară cât de bine funcționează căutarea și dau exemple de rezultate bune și rele. Google le compară cu opiniile pe care un restaurant le adună de la clienți (Google Search Central).

Evaluările ajung, printre altele, în testele schimbărilor înainte de lansare. Într-un test comparativ, evaluatorul vede două seturi de rezultate, cu schimbarea planificată și fără ea, și spune pe care îl preferă și de ce (Google: How Search Works). Pe această bază, Google verifică dacă o schimbare a sistemelor dă rezultate mai bune. De aceea ghidurile spun ce vrea Google de la rezultate, dar nu spun cum măsoară sistemele acest lucru.

Ce este YMYL și de ce cerințele sunt mai mari acolo?

YMYL (Your Money or Your Life, „banii tăi sau viața ta”) sunt temele în care conținutul poate influența serios sănătatea, situația financiară sau siguranța oamenilor ori binele societății (p. 11). Ghidurile le împart în patru grupe: sănătate și siguranță, siguranță financiară, stat, probleme civice și societate, plus alte teme care pot face rău oamenilor. Expresia „ymyl” se caută în Polonia de aprox. 140 de ori pe lună, iar „e-e-a-t” de aprox. 590 de ori.

YMYL este o scară, nu o listă de domenii: ghidurile cer să te întrebi dacă o greșeală mică în conținut poate face cuiva rău serios. Cele mai multe teme nu sunt YMYL. În tabel, trei exemple din ghiduri (p. 12):

Ghidurile cer ca site-urile cu teme clar YMYL să fie evaluate cel mai sever, pentru că o greșeală poate face acolo cuiva rău serios (p. 11). Un site YMYL sau un site care colectează date sensibile, fără nicio informație despre proprietar și autor, primește cea mai mică notă (p. 36). Cea mai mică notă primește și un site YMYL scris fără cunoștințele necesare (p. 36).

În YMYL nu fiecare text trebuie scris de un medic sau de un consultant financiar: ghidurile separă împărtășirea experienței de sfaturile care țin de experți (p. 28). O discuție pe un forum despre cum își gestionează cineva tratamentul poate avea E-E-A-T ridicat, dacă este sigură și conformă cu cunoștințele medicale. Compararea metodelor de tratament și a prognosticelor trebuie pregătită de un expert.

Un magazin nu trebuie să fie YMYL, dar orice magazin gestionează banii clientului, așa că ghidurile cer să verifici în el contactul, plățile, schimburile și returnările (p. 18). Datele de contact și serviciul de relații cu clienții sunt, potrivit ghidurilor, extrem de importante pe site-urile care gestionează bani: în magazine, bănci și la emitenții de carduri. Un site de umor are nevoie de ele mai puțin.

Cum verifici E-E-A-T-ul unui site? Lista de întrebări din ghiduri

E-E-A-T-ul îl poți verifica singur, parcurgând aceleași întrebări pe care le pune evaluatorul, iar ghidurile le dau în ordine: scopul paginii, riscul de a provoca daune, apoi cât de bine își atinge pagina scopul (p. 19). Evaluatorul nu numără puncte, ci mută un cursor de la cea mai mică la cea mai mare notă. Din ghiduri am pregătit o listă de întrebări pentru autoevaluarea unui site, cu numărul secțiunii și al paginii, ca să poți verifica fiecare întrebare la sursă:

Opiniile despre o firmă le găsești cu căutările din ghiduri, în care excluzi propriul ei domeniu. Ghidurile dau un exemplu pentru ibm.com (p. 23), iar pentru o firmă poloneză arată așa:

• nume firmă -site:domena.pl, adică rezultate despre firmă fără site-ul ei;
• "domena.pl" -site:domena.pl, adică mențiuni despre adresa site-ului;
• nume firmă opinii -site:domena.pl, adică opinii din afara site-ului firmei;
• nume firmă site:pl.wikipedia.org, adică articolele din Wikipedia.

Lipsa opiniilor despre o firmă mică nu dovedește calitate scăzută. Ghidurile scriu că firmele locale mici au adesea o prezență redusă online și se bazează pe recomandări, așa că evaluatorul trebuie să se uite atunci mai atent la restul criteriilor (p. 25). Opiniile clienților ghidurile le tratează ca sursă de informații despre reputația unui magazin sau a unei firme, dar cer să le citești conținutul și să fii sceptic și față de laude, și față de plângeri (p. 23). Cum aduni opinii în profilul firmei în Google conform regulilor, descriu în textul despre SEO local.

Traficul unui site nu este dovadă de reputație. Ghidurile dau ca exemplu un serviciu cu date despre traficul paginilor: asemenea cifre nu arată dacă firmei i se poate da crezare, așa că evaluatorul trebuie să le ignore (p. 22).

Lista de verificare de descărcat

Mai jos poți descărca lista de verificare E-E-A-T: 42 de puncte în șapte grupe, care evaluează brandul și întregul site, nu o singură pagină, și dezvoltă tabelul de întrebări din ghiduri. Versiunea de descărcat, din 26 octombrie 2026, ordonează lista pe care o folosesc în audituri din iulie 2026. Grupele merg de la identitate și transparență, prin experiență, expertiză, autoritate, încredere la cumpărare și date pentru mașini, până la semnale negative. La fiecare punct, lista arată cum îl verifici, când este bifat și de unde provine: de la o pagină din ghiduri, din documentația Google sau din practica mea din audituri. Are un mod standard și un mod YMYL, un scor de la 0 la 100 și o notă de la A la F, iar trei bariere limitează nota indiferent de suma punctelor. Un punct care nu poate fi verificat se numără ca nebifat.

Lista o poți parcurge singur, notând la fiecare punct răspunsul și dovada, sau o poți lipi într-un chat cu un model AI împreună cu adresa site-ului: un model cu acces la internet poate deschide singur site-ul, iar dacă nu poate, lipește-i conținutul. Pentru Claude și pentru alți agenți AI am pregătit skillul eeat-ocena-strony, adică un pachet de instrucțiuni pentru agent în formatul deschis Agent Skills, cu lista de verificare în engleză. Lista de verificare și skillul sunt pentru tine în engleză. În Claude.ai skillul funcționează cu execuția de cod și crearea de fișiere activate, iar fișierul zip îl încarci în setările skillurilor (Customize > Skills). În Claude Code îl dezarhivezi în directorul ~/.claude/skills/ sau .claude/skills/ din proiect. Rezultatul din listă nu este o evaluare Google: arată unde site-ul oferă dovezi slabe sau deloc de credibilitate și nu prezice nici poziții, nici trafic. Lista și skillul le public sub licența CC BY 4.0.

Ce verific în audituri când evaluez E-E-A-T?

La E-E-A-T verific în audituri trei lucruri: cine răspunde de site și cine scrie conținutul, ce spun alții despre firmă și dacă conținutul arată experiența și expertiza autorului. Două categorii din catalogul meu de recomandări privesc E-E-A-T: autori fără biografii și fără pagini de autor (7 audituri) și lipsa semnalelor de încredere, adică pagini despre firmă, contact, opinii sau referințe (7 audituri). Împreună, sunt recomandări din 14 din cele 33 de audituri din 2023-2026 și din niciunul dintre cele 30 de audituri din 2020-2022. Anul este data fișierului din arhivă, deci nu întotdeauna anul în care s-a făcut lucrarea, iar cifrele arată ce au raportat auditurile, nu cum s-au schimbat site-urile. În auditul tehnic transmit lipsa biografiilor ca semnal pentru auditul de conținut, cu prioritate mică spre medie și mai mare în temele YMYL. Cum construiesc un audit întreg, am descris în textul despre auditul SEO.

Pentru evaluarea E-E-A-T a unui brand și a unui site folosesc aceeași listă de verificare pe care o public spre descărcare. La fiecare punct notez de unde provine, așa că clientul vede care cerințe sunt ale Google și care sunt ale mele.

Lista are trei bariere, adică reguli care limitează nota indiferent de suma punctelor, pentru că, potrivit ghidurilor, un site care nu merită încredere are E-E-A-T scăzut indiferent de restul. Un site care are sub jumătate din punctele pentru identitate primește la mine cel mult D pe scara de la A la F, chiar dacă autorii sunt experți. Aceeași limită are un magazin sau un site YMYL sub jumătate din punctele pentru încrederea la cumpărare, iar orice semnal negativ, de exemplu texte în masă fără supraveghere sau înșelarea cu privire la firmă ori la prețuri, limitează nota la C. În iulie 2026 am evaluat un magazin cu peste o mie de opinii cu media apropiată de 5, fără pagină despre firmă și cu datele societății doar în regulament și în politica de confidențialitate. Magazinul nu a trecut pragul de identitate, dar bariera nu a schimbat litera acolo, pentru că suma punctelor dădea oricum o notă mai mică decât D.

Cele mai multe concluzii mi le-a adus compararea evaluării E-E-A-T cu măsurarea AI Overview. Într-un site despre sănătate, grupa „expertiză” a primit 0%, pentru că în conținutul verificat nu am găsit semnături ale autorilor, recenzie a unui specialist sau o persoană cu calificări care să răspundă de ele. Textele de pe blog le-am evaluat indirect, deci rezultatul privește paginile verificate, nu fiecare text. Același site era în fruntea rezultatelor la interogări medicale, inclusiv în rezultatele cu răspuns AI Overview. Abia cele două analize luate împreună au arătat că site-ul este vizibil în teme YMYL, deși nu arată calificările autorilor.

Înainte să evaluez reputația, verific dacă rezultatele Google pentru numele brandului privesc acel brand, nu o firmă sau o persoană cu același nume. La unul dintre magazinele evaluate, rezultatele pentru numele brandului erau ocupate doar de propriile lui subpagini, deci nu exista o sursă independentă pe care să pot sprijini evaluarea reputației.

Cum arată E-E-A-T în practică? Exemple de site-uri

Pe cinci site-uri publice se vede că aceleași întrebări din ghiduri dau răspunsuri diferite în funcție de temă: în medicină contează expertul, într-un magazin contează datele vânzătorului și opiniile, iar în testele de echipamente contează metoda de măsurare. Toate site-urile le-am deschis în seara de 25 octombrie 2026 și descriu ce se vedea pe ele. Niciunul nu aparține clienților mei. Proprietarul a patru dintre ele l-am confirmat într-o a doua sursă independentă, iar la Optyczne.pl a doua sursă privește doar o persoană din redacție, așa că numele editorului nu îl dau. Este descrierea mea după întrebările din ghiduri, nu o evaluare Google.

La Medonet, autoarea textului și medicul care l-a verificat sunt două persoane diferite și amândouă au pagini proprii. În articolul despre dacă te poți bronza în timp ce iei vitamina D, lângă semnătură este o mențiune despre verificarea de specialitate efectuată de medic și marcajul „Sprawdzona treść” (conținut verificat). Autoarea, după biografie, a absolvit logopedia și pedagogia, iar pagina medicului dă specializarea, locul de muncă și numărul dreptului de practică, pe care cititorul îl poate verifica singur în registrul medicilor. Politica editorială explică faptul că „Sprawdzona treść” înseamnă că textul a fost verificat sau scris de un medic. Proprietarul, Ringier Axel Springer Polska, este indicat de datele structurate ale site-ului și de Wikipedia. Lângă text nu este data verificării de specialitate, iar bibliografia are două adrese, între care site-ul brandului unui preparat cu vitamina D (Medonet).

Healthline, un site medical american, arată lângă text cine l-a verificat medical, iar data recenziei o dă abia în istoricul modificărilor, deci exemplul arată că data actualizării nu este data recenziei. La articolul despre hipertensiune stă „Medically reviewed by” (verificat medical de) cu numele și titlurile recenzentei, numele autoarei și data actualizării din 12 mai 2025. Sub text, chenarul „How we reviewed this article” (cum am verificat acest text) are sursele și istoricul modificărilor. Istoricul dă o recenzie medicală din 20 august 2024, iar la actualizarea din 12 mai 2025 nu indică o recenzie nouă (Healthline). E bine că site-ul arată asta, dar cititorul care se uită doar la semnătură nu o va vedea.

În magazinul x-kom, încrederea o construiesc opiniile cu marcajul de cumpărare și datele vânzătorului, cu mențiunea că datele complete ale societății sunt abia în regulament. Pagina procesorului Intel Core i5-14400F avea 296 de opinii cu media 4,9, iar 292 dintre ele aveau marcajul „Potwierdzony zakup” (cumpărare confirmată). Opiniile sunt ordonate implicit de la cele mai utile și printre ele apar și opinii critice. În subsol sunt returnările, reclamațiile, telefonul cu programul și adresa de e-mail, iar la înscrierea la newsletter, jos pe pagină, apare și numele societății cu orașul sediului. Adresa societății, KRS, NIP și capitalul sunt în regulament, care dă data intrării în vigoare și versiunile anterioare, iar datele coincid cu înscrierea din KRS (x-kom).

Bankier.pl, la un text despre o promoție la un cont bancar, arată autorul cu biografie și marchează linkurile de afiliere, adică conflictul de interese despre care scriu ghidurile. Sub textul din 14 octombrie 2026 este biografia autorului, cu experiență în bancă și cu un premiu de jurnalism al NBP din 2025, iar pagina lui de autor trimite spre profilurile din rețelele sociale. Mențiunea „Publikacja zawiera linki afiliacyjne” (publicația conține linkuri de afiliere) îi spune cititorului că serviciul câștigă atunci când cititorul deschide un cont prin linkul din text (Bankier.pl). Editorul, Bonnier Business (Polska), este indicat de regulamentul serviciului și confirmat de KRS. În text nu am găsit linkul spre regulamentul promoției despre care scrie, iar în subsol și pe paginile despre redacție nu am găsit principii editoriale.

Optyczne.pl arată experiența proprie așa cum o descriu ghidurile: testul are o metodă, rezultatele măsurătorilor și informația de unde a luat redacția echipamentul. Testul obiectivului Sirui Aurora 85 mm f/1.4 din 2 octombrie 2026 are 14 părți, între care opt capitole cu măsurători, de la deschiderea reală până la autofocus. În capitolul despre rezoluție, redacția descrie pe ce aparate și pe ce fișiere măsoară și ce rezultat consideră acceptabil. La începutul testului este informația că obiectivul a fost împrumutat de un magazin, distribuitor oficial al brandului (Optyczne.pl). În FAQ-ul din 2009, redacția scrie că firma care dă echipament la test nu vede textul înainte de publicare, dar și că agenții de publicitate influențează câte teste ale produselor lor apar. Pagina redacției dă doar prenumele, numele, funcțiile și adresele de e-mail, fără descrierea autorilor.

Aceste exemple au un lucru în comun: cele mai puternice dovezi le poate verifica cititorul în afara site-ului. Numărul dreptului de practică îl verifică în registrul medicilor, datele societății în KRS, iar istoricul editorului în Wikipedia. Pe toate cele cinci site-uri, semnăturile, opiniile și datele firmei erau în HTML-ul trimis de server, fără executarea de JavaScript, deci le vede și un robot care nu randează pagina.

Cum arăți autorul pe site? Exemplul rogala.pro

Cititorul trebuie să știe cine este autorul, de unde are experiența și cine o poate confirma în afara site-ului, și așa încerc să mă arăt pe rogala.pro. Pagina principală este în același timp pagina despre mine. Are experiența profesională cu date, firmele în care lucrez, prezentările cu linkuri spre înregistrări și interviuri și lista concursurilor la care evaluez candidaturi: din 2021, 32 de ediții în 14 programe, între care Global, European, UK și MENA Search Awards. La lista juriului scriu că fiecare participare este confirmată de paginile juriului ale organizatorilor.

Fiecare articol de pe blog are semnătură, un chenar despre autor și o listă de surse cu data verificării. În datele structurate, autorul articolului indică prin identificator o singură descriere a persoanei (Person) de pe pagina principală. Descrierea leagă profilurile mele, firmele în care lucrez, universitatea și identificatorul panoului de cunoștințe Google, iar temele de care mă ocup și profesia trimit spre intrări din Wikidata, adică baza de cunoștințe deschisă legată de Wikipedia. Cum, timp de o zi, aceste date au indicat panoul de cunoștințe al unui actor cu același nume și prenume, am descris în textul despre AI SEO și GEO. Propria intrare în Wikidata nu am. Dacă aș crea-o, aș dezvălui că scriu despre mine, iar informațiile despre experiență le-aș sprijini pe publicații redactate de alții, cum sunt interviurile, paginile juriilor de concursuri și un capitol dintr-o carte publicată de Helion.

Dacă aceste schimbări aduc ceva în rezultatele Google și în răspunsurile AI, este deocamdată o ipoteză. Pe 4 octombrie 2026, rogala.pro nu era în primele 30 de rezultate Google pentru numele și prenumele meu, iar primul rezultat era profilul altei persoane. Aceeași măsurătoare o repet în noiembrie 2026. Va arăta dacă site-ul este mai sus, dar nu va separa influența descrierii autorului de indexare și de alte schimbări de pe site, așa că măsurătoarea singură nu îmi va spune care a fost cauza.

Contează E-E-A-T în AI Overview și în asistenții AI?

Google scrie că AI Overview și Modul AI se sprijină pe sistemele lui de bază de clasare și de calitate, deci aceleași reguli se aplică și acolo. Potrivit versiunii poloneze a ghidului Google despre funcțiile de AI generativă, răspunsul se formează pe baza paginilor extrase din index de sistemele de bază de clasare, iar Google recomandă conținut care „conține opinii unice ale unor experți sau ale unor oameni cu experiență, care depășesc cunoștințele comune și informațiile obișnuite” (traducerea mea, Google Search Central, actualizare din 15 iulie 2026). În acest ghid nu am găsit descrierea unei evaluări E-E-A-T separate pentru AI Overview, iar cuvântul E-E-A-T nu apare în el.

Despre ChatGPT, Perplexity și alți asistenți din afara Google nu cunosc o sursă care să spună că evaluează E-E-A-T. Acești asistenți caută în motoare de căutare proprii sau ale altora și au roboți proprii. Am descris asta în textul despre AI SEO și GEO. Văd un singur numitor comun: un model care răspunde din memorie poate repeta doar ce s-a scris despre brand în textele pe care s-a antrenat. Contează deci aceeași reputație din afara site-ului pe care o verifică evaluatorii.

Evaluatorii Google evaluează și răspunsurile AI Overview în sine. Search Engine Land și Marie Haynes au observat că ghidurile din septembrie 2025 au exemple cu AI Overview. În textul ghidurilor nu am găsit numele AI Overview, așa că mă sprijin aici pe descrierea lor:

Studiile despre citările din AI Overview nu confirmă că ajută ce scrie site-ul despre sine. Seer Interactive a luat un eșantion de 8.500 de cuvinte-cheie în engleză din SUA, a găsit 7.225 de pagini care au obținut în AI Overview prima citare și a analizat 6.354 dintre ele (măsurătoare din 7-13 mai 2026):

Seer a măsurat E-E-A-T prin prezența biografiilor autorilor, adică prin ce scrie site-ul despre sine, nu prin reputație. Potrivit Seer, cele mai multe prime citări, 20,4%, le-a obținut Reddit, care nu are biografii. Este o comparație între grupuri de site-uri cu trăsături diferite, deci nu izolează influența biografiilor în sine. Se potrivește însă cu studiul Ahrefs, în care prezența brandului în AI Overview s-a legat cel mai puternic de numărul de mențiuni despre brand pe internet, pe care l-am descris în textul despre link building în era AI. Lily Ray spune despre asta așa:

Cum măsor reputația brandului în asistenții AI, am descris în textul despre vizibilitatea brandului în AI, iar cum planific mențiunile în media altora prin digital PR, adică publicații despre care redacția decide singură, în textul despre link building în era AI.

Ce spun ghidurile Google despre textele scrise cu AI?

Ghidurile nu evaluează dacă textul a apărut cu ajutorul AI, ci cât efort, câtă originalitate și câtă valoare pentru cititor conține, iar simpla folosire a instrumentelor de AI generativă nu decide, potrivit lor, nici nivelul de efort, nici nota site-ului (p. 43). Ghidurile numesc AI generativă un instrument util, care, ca orice instrument, poate fi folosit și prost (p. 10). Un exemplu din ghiduri: cu instrumente de AI generativă se poate, cu mult efort, crea o grafică originală de înaltă calitate, dar se poate crea și conținut de cea mai joasă calitate (p. 43).

Calitatea conținutului principal, evaluatorul o verifică după patru criterii din secțiunea 3.2 (p. 21), iar niciunul nu privește instrumentul cu care a apărut textul:

• Efort. Cât a lucrat omul activ la conținut. Efort este și construirea funcției sau a sistemului site-ului, de exemplu a unui serviciu de traducere automată, dar mii de pagini făcute automat prin trecerea unor texte existente, publice, printr-un program de traducere, fără supraveghere și fără selecție manuală, nu implică, potrivit ghidurilor, efort.
• Originalitate. Dacă conținutul dă ceva ce nu există pe alte site-uri și, dacă există conținuturi asemănătoare, dacă pagina este sursa lor originară.
• Talent sau abilitate. Dacă conținutul este făcut destul de priceput ca să-i dea cititorului ceea ce a venit să caute.
• Acuratețe. La paginile informative, conformitatea cu faptele, iar în temele YMYL și conformitatea cu cunoștințele stabilite ale experților.

Aceleași patru criterii le descrie documentația Google despre conținutul util, cu un exemplu care privește direct AI: „folosirea AI generative pentru a crea cantități mari de text fără supraveghere sau selecție manuală nu cere aproape niciun efort” (traducerea mea din versiunea poloneză, Google Search Central, actualizare din 8 octombrie 2026).

Când primește un text cu AI cea mai mică notă?

Printre paginile cu cea mai mică notă (Lowest), ghidurile descriu trei situații care privesc textele cu AI, iar în fiecare problema este lipsa aportului sau înșelăciunea, nu instrumentul.

• Conținut fără aport (secțiunea 4.6.6, p. 42-43). Tot conținutul principal sau aproape tot este copiat, parafrazat, încorporat din altă sursă ori generat automat sau de AI, cu efort, originalitate și valoare adăugată mici sau nule. Indicarea sursei nu schimbă asta (p. 42).
• Producția în masă de pagini (secțiunea 4.6.5, p. 42). Multe pagini făcute în principal spre folosul proprietarului, nu al cititorului, de exemplu cu instrumente AI, ca să iasă cu efort mic pagini care nu aduc nimic față de alte pagini pe aceeași temă. Evaluatorul dă cea mai mică notă indiferent cum au apărut paginile, chiar și când nu știe dacă s-a folosit AI, dar după ce a văzut câteva pagini ale site-ului bănuiește puternic un asemenea abuz.
• Autori inventați (secțiunea 4.5.3, p. 37). Conținut cu AI semnat cu profiluri inventate de „autori”, de exemplu cu fotografii generate de AI sau cu o descriere neadevărată, ca să pară că l-au scris oameni. În aceeași grupă, ghidurile enumeră calificările false, de exemplu un autor care se dă drept medic.

Printre exemplele pentru cea mai mică notă, ghidurile arată un text cu AI și un text care pare unul. Un articol medical, deci YMYL, a apărut, potrivit ghidurilor, din AI generativă: începe cu propoziția „Ca model lingvistic nu am date în timp real, iar cunoștințele mele se opresc în septembrie 2021” și se întrerupe în mijlocul propoziției (p. 55). Un site care în pagina „Despre noi” anunță informații pentru seniori are sute de articole dintr-un singur șablon pe teme oarecare, de exemplu despre ce frig suportă găinile, cu întrebări și răspunsuri repetate. Ghidurile precizează că nu se știe cum au apărut aceste texte, dar nu par scrise sau redactate de un om (p. 58). La asemenea site-uri, ghidurile descriu aceeași schemă: întrebări adunate, de exemplu, din „Alte întrebări” din Google și răspunsuri din conținut parafrazat, adesea create cu instrumente de AI generativă (p. 55, schemă asemănătoare la p. 58).

Cum recunoști o parafrază, ghidurile descriu în secțiunea 4.6.7 (p. 43-44): evaluatorul lipește o propoziție de pe pagină în căutare, între ghilimele, poate încerca și fără ele, și compară paginile pe care le găsește. Conținutul parafrazat are de obicei doar informații larg cunoscute, se suprapune în mare parte cu Wikipedia și cu surse similare, rezumă o singură discuție sau un singur articol fără valoare adăugată ori are urme ale instrumentelor AI, cum sunt cuvintele „As an AI language model” („Ca model lingvistic AI”) (p. 44).

Când primește un text cu AI o notă mică?

Nota mică (Low), cu o treaptă peste cea mai mică, ghidurile cer s-o dai paginii pe care o mare parte din conținut este copiată sau parafrazată, iar autorul a adăugat puțină muncă: redactare, selecție, o aranjare nouă sau conținut propriu (secțiunea 5.2.1, p. 61). De cea mai mică notă o deosebește cât a adăugat autorul: la cea mai mică, tot conținutul sau aproape tot este fără efort, originalitate și valoare adăugată, iar la cea mică autorul adaugă puțină valoare prin redactare, selecție, o aranjare nouă sau conținut propriu. Ghidurile adaugă că nota mică privește conținutul făcut prin orice tehnică, iar ca exemplu dau listele cu „cele mai bune”, bazate pe recenziile și listele altora, cu puțin conținut propriu (p. 61).

Calitatea scăzută o arată și erorile mici: la paginile informative, ghidurile le numesc dovadă de calitate scăzută, iar erorile dăunătoare sau atât de multe încât pagina își pierde credibilitatea justifică cea mai mică notă (secțiunea 5.2, p. 60). La textele cu AI asta contează, pentru că un model poate greși, cum scrie mai jos Google însuși. Ghidurile mai precizează că o calitate scăzută nu înseamnă prejudiciu: un asemenea conținut nu îndeplinește condițiile pentru cea mai mică notă și nu dăunează, dar nu îi dă cititorului ceea ce a venit să caute (p. 61).

Nota mică o dă și multă umplutură (filler), adică text pregătit cu efort mic, care ocupă un loc vizibil pe pagină, fără să servească scopul ei, mai ales când stă înaintea a ceea ce caută cititorul și astfel îngreunează folosirea paginii (secțiunea 5.2.2, p. 62). Ghidurile nu leagă umplutura de AI, iar ca exemplu dau instrucțiunile pentru realizarea unui obiect simplu lucrat de mână, cu multă umplutură inutilă în partea de sus a paginii (p. 60).

Ce reguli impune Google pentru conținutul cu AI?

Ghidurile arată cum vrea Google să arate rezultatele, iar regulile pe care le impune Google sunt descrise în politicile lui privind spamul. Potrivit acestor politici, abuzul de conținut la scară mare (scaled content abuse) înseamnă „generarea multor pagini în primul rând pentru a manipula clasarea în căutare, nu pentru a ajuta utilizatorii”, iar primul exemplu este „folosirea instrumentelor de AI generativă sau a altor instrumente similare pentru a genera multe pagini fără valoare adăugată pentru utilizatori”. Google detectează încălcările cu sisteme automate și, la nevoie, prin oameni, ceea ce se poate termina cu o acțiune manuală, iar un site care încalcă regulile poate avea o poziție mai joasă sau poate să nu mai apară deloc în rezultate (Google Search Central, actualizare din 2 septembrie 2026; traducerea mea din versiunea poloneză). Secțiunea 4.6.5 a ghidurilor trimite la această regulă și are aceleași cinci exemple, aproape cu aceeași formulare (p. 42), iar jurnalul de modificări arată că în ianuarie 2025 descrierile notei celei mai mici și ale notei mici au fost aliniate la politicile privind spamul (p. 182).

Aceeași graniță a descris-o Google într-un text din 8 februarie 2023: sistemele lui de clasare trebuie să răsplătească conținutul original de înaltă calitate „indiferent de modul în care a fost creat”, iar „folosirea corectă a inteligenței artificiale sau a automatizării nu contravine ghidurilor noastre”. Regulile le încalcă, potrivit acelui text, generarea de conținut al cărui scop principal este manipularea clasării (Google Search Central, 8.02.2023; traducerea mea din versiunea poloneză). În același text, Google nu recomandă să treci AI ca autor al conținutului.

Ce recomandă Google când publici conținut cu AI?

Google recomandă să verifici manual acuratețea conținutului cu AI înainte de publicare, iar informația despre autor și despre cum a apărut conținutul s-o dai acolo unde cititorul o poate căuta. În ghidul despre conținutul din AI generativă, Google scrie că AI generativă poate fi utilă la cercetarea unei teme și la structurarea conținutului original, dar că modelele generative „nu caută fapte, ci prezic o succesiune probabilă de cuvinte”, deci pot greși, iar „înainte de a publica conținut generat de AI, trebuie să-i verifici manual acuratețea și credibilitatea” (Google Search Central, actualizare din 5 octombrie 2026; traducerea mea din versiunea poloneză). Ghidul însuși trimite la secțiunile 4.6.5 și 4.6.6 din ghiduri.

Metadatele înseamnă în acest ghid două lucruri diferite. Metadatele paginii cu AI, adică titlul, metadescrierea, datele structurate și textele alternative ale imaginilor, trebuie verificate ca și conținutul, pentru că pot apărea în rezultate. Metadatele fișierului spun că imaginea a fost creată cu AI: la conținutul generat automat, ghidul recomandă să iei în calcul adăugarea lor, iar în Merchant Center sunt o cerință. O imagine generată de AI trebuie să aibă acolo în metadate marcajul că a apărut cu AI, adică IPTC DigitalSourceType, pentru o imagine dintr-un model AI cu valoarea TrainedAlgorithmicMedia, iar titlurile și descrierile produselor cu AI se dau în atribute separate, structured_title și structured_description, marcate drept conținut generat cu AI (digital_source_type cu valoarea trained_algorithmic_media) (Pomoc Google Merchant Center, verificat pe 26 octombrie 2026).

Cum arăți cititorului de unde provine conținutul, Google descrie în documentația despre conținutul util ca trei întrebări: cine, cum și de ce (Google Search Central). „Cine” este semnătura autorului acolo unde cititorul o așteaptă, cu link spre informații despre autor. „Cum” înseamnă, la conținutul care apare în mare parte automat, trei întrebări: dacă folosirea AI este vizibilă pentru cititor, cum a fost folosită și de ce s-a considerat utilă. Google recomandă să dai asemenea informații acolo unde cititorul poate întreba „Cum a fost creat?”. „De ce” este, după Google, probabil cea mai importantă întrebare: conținutul trebuie creat în primul rând pentru oameni, iar folosirea AI în primul rând pentru a manipula clasarea încalcă politicile privind spamul.

Ce consideră evaluatorul efort și ce consideră politicile privind spamul abuz?

Granița nu trece între un text cu AI și un text fără AI: evaluatorul se uită la efort, originalitate, valoare pentru cititor și credibilitate, iar cea mai mică notă o poate primi și o singură pagină, și sute. Pun alături ce descriu ghidurile ca efort și valoare și ce numesc chiar ghidurile și politicile privind spamul calitate scăzută sau abuz:

Această comparație nu este o listă de condiții după a căror îndeplinire un text primește o notă mare sau o poziție mai bună. Evaluarea unui evaluator nu mută o pagină anume în rezultate, cum scriu în partea despre evaluatorii calității, iar în documentele Google pe care le citez aici nu este o descriere a felului în care sistemele lui măsoară efortul. Eu o folosesc ca listă de întrebări pentru propriul text înainte de publicare, iar cum răspund la întrebările Google despre propriul conținut, scriu în partea următoare.

Cum sunt create textele de pe acest site?

Textele de pe rogala.pro le pregătesc cu agenți AI în Claude Code, iar de tezele, datele și fiecare versiune lingvistică răspund eu: textul polonez îl citesc și îl accept înainte de publicare, iar traducerile trec prin controlul descris mai jos. La cele trei întrebări pe care Google recomandă să le pui despre propriul conținut (cine, cum și de ce) răspund mai jos, iar separat descriu cum apar traducerile:

• Cine. Autor și persoană responsabilă pentru fiecare text sunt eu, Łukasz Rogala, iar semnătura și chenarul despre autor de la fiecare articol duc spre pagina despre mine. Nu indic AI ca autor.
• Cum. Trecerea în revistă a surselor și a rezultatelor Google, scripturile care calculează datele și ciorna textului le pregătesc agenții AI din Claude Code, după instrucțiuni cu regulile mele și cu lista surselor. Datele proprii provin din arhiva de audituri și din măsurătorile mele. Cifrele și citatele agenții le notează într-un registru de lucru cu adresa sursei și data verificării, iar sursele cu data verificării sunt în blocul de surse de la sfârșitul fiecărui articol. Ciorna o verifică alte modele în două runde, între care un model al altui producător, Codex (OpenAI) sau Gemini (Google): prima rundă caută erori de fapt și lacune, a doua verifică doar corecturile. Apoi textul îl citesc eu și decid ce rămâne în el. Folosesc AI pentru că la un singur text trebuie verificate multe surse, calculate date din arhiva de audituri și pregătite 26 de traduceri, iar modelul ordonează bine datele, le descrie și scrie cod.
• Traduceri. Versiunea poloneză este versiunea-sursă. Traducerile în 26 de limbi le pregătesc agenții, iar ele sunt verificate de două lucruri: un script, care compară cu versiunea poloneză cifrele, linkurile și structura textului, și un al doilea model. Aceste versiuni nu le citește înainte de publicare nimeni pentru care limba respectivă este maternă. De exemplul din ghiduri, adică mii de texte existente trecute fără supraveghere printr-un traducător automat, procesul meu se deosebește prin două lucruri: se traduce propriul meu text, de care răspund, iar fiecare versiune este comparată de script și de al doilea model cu cea poloneză. Este un control automat, nu verificarea manuală pe care Google o recomandă înainte de publicarea conținutului cu AI, de aceea, la o neconcordanță între versiuni, contează versiunea poloneză. Dacă ceva în versiunea ta lingvistică nu se potrivește cu cea poloneză sau sună nenatural, scrie-mi.
• De ce. Scriu pentru proprietari de firme și specialiști în marketing care vor să-și verifice propriul site sau să aleagă cui să încredințeze activitățile SEO, nu ca să ocup o poziție pentru un cuvânt-cheie. De aceea, pe lângă texte sunt liste de întrebări, date din audituri și fișiere de lucru, nu doar definiții.

Agenții nu decid despre ce scriu și ce teze rămân în text, cifrele le iau din fișiere-sursă, nu din memoria modelului, și nu publică nimic fără acceptul meu. O eroare pe care o semnalezi tu sau pe care o găsesc eu o corectez în versiunea poloneză și în toate traducerile. Instrumentele pe care le folosesc și testele după care am împărțit astfel munca le-am descris în textul despre instrumentele AI în SEO.

Ce să nu faci când construiești E-E-A-T?

Cel mai mult rău fac trucurile care imită dovezile de încredere, pentru că orice înșelăciune scade evaluarea întregului site. Google scrie că orice formă de înșelăciune face ca un site să nu merite încredere nici pentru utilizatori, nici pentru sistemele lui automate de calitate (Google Search Central).

• Autori și experți falși. Mai bine semnezi textul cu o persoană reală fără titlu decât cu un medic inventat, pentru că profilurile inventate de autori Google le numește înșelăciune, iar ghidurile le evaluează cel mai jos, ceea ce descriu la textele cu AI.
• „Scorul E-E-A-T” dintr-un instrument, citit ca evaluare Google. Google nu publică un asemenea scor, deci instrumentul îl calculează după metoda lui. Un asemenea număr îl tratez ca pe o listă de lucruri de verificat și mă uit ce dovezi stau în spatele punctelor.
• Stelele cu evaluarea propriei firme în datele structurate. Google arată evaluările firmelor și organizațiilor doar pe site-urile care adună opinii despre alte firme, iar la evaluarea unei firme pe propriul ei site trimite la regulile despre opiniile scrise despre sine (Google Search Central).
• Linkuri spre „autorități” puse ca să crească încrederea Google. Nu cunosc o confirmare că linkurile de ieșire sunt un semnal de încredere. Sursele la afirmațiile numerice și juridice le dau pentru cititorul care vrea să le verifice.
• Schimbarea datei fără schimbarea conținutului. Google enumeră asta printre trăsăturile conținutului scris pentru motoarele de căutare și adaugă că adăugarea sau ștergerea de conținut doar ca pagina să pară proaspătă nu ajută (Google Search Central).
• Sute de texte cu AI fără redactare. Multe pagini făcute în primul rând ca să manipuleze clasarea, fără valoare pentru cititor, politicile Google privind spamul le numesc abuz. Granița dintre ele și un text cu AI cu aportul autorului o arată tabelul din partea despre textele cu AI.
• Un „expert în toate”. Un autor care semnează texte despre credite, medicamente și renovări nu va convinge pe nimeni că are cunoștințe în fiecare dintre aceste teme. Competențele autorului trebuie să se potrivească cu tema.

Cele mai frecvente întrebări despre E-E-A-T

Cum îmbunătățești E-E-A-T și de unde începi?

Îmbunătățirea E-E-A-T înseamnă adăugarea de dovezi pe care cititorul și evaluatorul le pot verifica, și începe cu trei verificări care nu costă nimic. Mai întâi decide care teme de pe site sunt YMYL, pentru că acolo cerințele sunt cele mai mari. Apoi deschide cele mai importante cinci pagini și verifică dacă de pe fiecare ajungi în două clicuri la datele firmei, la contact și la autorul cu descriere. La sfârșit, caută numele firmei cu -site: și citește ce scriu alții despre ea. Lipsurile pe care le găsești completează-le după literele E-E-A-T, începând cu încrederea:

• Încredere. Datele firmei, contactul și regulamentul accesibile de pe fiecare subpagină, iar în magazin și plățile, schimburile și returnările, plus opinii cu conținut, nu doar stele (p. 16, 18 și 23).
• Experiență. La recenzii și sfaturi, fotografii proprii, măsurători și descrierea utilizării, adică ceea ce nu se poate copia din textul altcuiva (p. 26).
• Expertiză. Semnătura unei persoane reale, cu calificări potrivite temei, iar în temele YMYL conținut pregătit sau verificat de un expert (p. 28 și 36). Data recenziei dă-o separat de data actualizării, cum face Healthline în istoricul modificărilor.
• Autoritate. Mențiuni și publicații în media altora, pe care le găsești cu aceeași căutare cu -site: (p. 23). Pe propriul site totul depinde de tine, iar mențiunile din media altora depind de redacțiile lor; cum le obțin, descriu în textul despre link building.

Ordinea acestor lucrări o stabilesc în strategia SEO. Dacă site-ul privește sănătatea, banii sau dreptul și nu știi de unde să începi, e o temă bună pentru o consultanță.